Un "alt fel" de a conduce prin infern

Iata ce am patit ieri dimineatza in trafic. Totul incepe de la dorintza mamei mele de a avea un concediu relaxant dupa 2 ani de munca fara un concediu propriu-zis. Am gasit o oferta buna (chiar daca destul de scumpa), dar ma gandeam ca merita un concediu in adevaratul sens al cuvantului. Oferta era pentru o zona destul de scumpa din Antalya, iar avionul decola la ora 9 dimineatza. Maica-mea, care este o persoana destul de speriata de bombe in general, a zis sa mergem la aeroportul Baneasa pe la ora 6:30. Eu, bineinteles fiind un Schumacher innascut ca si jumatate din conducatorii din Bucuresti (si cealalta jumatate sunt Raikkonen sau Hamilton whatever), am hotarat sa plecam de acasa pe la 7 ca avem timp sa ajungem acolo. Ah am uitat sa mentionez ca am plecat din Tei.

Ne trezim la ora 6 fara un sfert. Dus, mancarica, pregatire bagaj, ce mai era de pregatit, ma uit la ceas 7:30. Ma gandesc eu asa: Ba plec acum, ajung in 30 de min pana in Baneasa sigur si mai e o ora. Dau sa o iau spre Aviatorilor, maica-mea zice ca e prea aglomerat si sa o iau spre Barbu Vacarescu (nu ca pe acolo nu ar fi aglomerat). Si o iau eu spre Barbu Vacarescu, ajung la stop la Aurel Vlaicu si dezastru total. Blocaj pe toate benzile de la Aurel Vlaicu pana in capat. Ma uit la ceas, se face 7:45. Intr-un sfert de ora am inaintat 30 de metri. La ora 8:03 m-a apucat nebunia, mi-am dat seama ca nu mai am cum sa ajung la timp si am facut ceea ce poate vad aproape in fiecare zi la cate un stop la cate un sofer din asta nebun. Am intrat pe linia de tramvai, pana aici nici o problema, doar ca nu era linia de tramvai de pe banda noastra, ci cea de pe contrasens. Am mers pe linia de tramvai de pe contrasens pana la pod. In sensul meu de mers nu se misca traficul absolut deloc, eu eram singurul care mergea pe contrasens, dand pe absolut toata lumea la o parte din sens opus ca sa pot inainta. La pod era un echipaj de politie care cica dirija traficul chiar daca nu prea avea ce dirija pentru ca nu se misca nimic. M-am speriat pentru o secunda de ei, si m-am bagat la loc in trafic pe sensul meu de mers. Am stat vreo 5 min pana pe la 8:13. Mi-am dat seama ca nu o sa se miste absolut nimic, asa ca am luat-o iar pe contrasens. Bineinteles ca m-a vazut politaiul din intersectie si cand am ajuns aproape langa el, mi-a facut semne ca sunt nebun si imi zbiera ca sunt tampit la cap. Eu ajung in dreptul lui, ii fac semn ca ma grabesc rau de tot si trec prin stanga lui deci practic am ajuns sa ocup o banda de pe contrasens. Pana sa imi fac semn sa trag pe dreapta, eu l-am depasit si il vedeam in oglinda retrovizoare cum fluiera in draci sa ma opresc. Era prea tarziu ceasul si chiar nu ma interesa ce se intampla cu carnetul meu in momentul ala, doar sa ajung la aeroport la timp.

Am trecut podul, inainte infern total. De data asta sarcina era mult mai dificila pentru ca era trafic si pe banda cealalta. Asa ca am stat pe linia de tramvai de pe contrasens si cand mai venea tramvaiul de pe sens opus ocupam banda de mers de pe contrasens pana trecea si puteam sa imi ocup din nou locul meu pe linia de tramvai. Bineinteles ca maica-mea in timpul asta facea spume, si ma injura la greu, ca sunt nebun, ca imi bat joc de toata lumea, ca totul e din vina mea (recunosc ca am o parte din vina), dar sincer in momentul ala eram atat de concentrat pe ceea ce aveam de facut incat pur si simplu nu auzeam nimic. Ajung la piata aia de pe Bulevardul Aerogarii (nu stiu cum se numeste acum) si dilema in fata. Sensul meu de mers era blocat total (inclusiv linia de tramvai) si din fata veneau, tramvaiul si un camion imens langa el. Asa ca a trebuit sa ma gandesc repede la o solutie. Ce am ales ? Sa depasesc prin dreapta camionului, deci practic sa ocup prima banda de mers de pe contrasens. Norocul meu a fost ca nu venea nimic din fata pe banda aia. Dupa aceasta mica solutie aleasa, mi s-au cam inmuiat picioarele putin, dar nu am incetinit.

Am ajuns in fata la Baneasa la 8:27. Pana am ajuns la ghiseu s-a facut 8:30. Cand ajungem la ghiseu, super fericiti ca e totul ok si ca prinde avionul, ne zice tipa aia : Imi pare rau, ati intarziat si nu se mai fac imbarcari, ati pierdut avionul, trebuia sa va ganditi inainte. Deci in momentul ala am simtit ca ii dau in cap, ma simteam ca tipul ala din American Psycho. Bineinteles ca am izbucnit, si am inceput sa zbier la ea si sa fac un scandal monstru in fata tuturor. Ca stiu ca am intarziat, dar am ajuns acolo totusi, si ca sigur imi pierd carnetul din cauza asta dar macar sa merite. Cand am vazut ca nu vrea, am recurs la ultima solutie, si anume injuraturile. Imi pare foarte rau pentru ce am spus, de obicei sunt un baiat foarte calm si cumpatat, nu imi place sa ma port urat cu oamenii si sa vorbesc urat, insa s-au adunat prea multe atunci. Cand a vazut ca e nasoala, a venit seful ei pe care l-am porcait si pe el putin si intr-un final a zis ca ii face imbarcarea si ei. Mi s-a luat o piatra de pe inima, m-am luminat la fatza, deja chiar nu ma interesa daca o sa imi ia carnetul sau daca mi-a facut cineva poze sa le trimita la televiziuni. Eu am reusit sa fac ceea ce mi-am propus intr-o situatie limita, si anume sa prind avionul ala.

Morala: daca vedeti pe cineva ca depaseste pe toata lumea pe contrasens, incercati sa nu fiti atat de suparati pe el, ca poate omul are o situatie limita. Sigur ca putea idiotul sa plece mai devreme si sa evite situatia asta, dar uite ca se mai intampla si din astea cateodata. Eu oricum as fi vrut sa cer scuze la toti soferii din trafic, dar sunt sigur ca poate doar cativa dintre ei ar fi inteles situatia. Eu oricum am trecut de mult la metrou. Subway rulz. Dar vorba aia: cateodata shit happens :)