Freedom at last

Ce inseamna sa nu ai net cateva zile, parca nu mai ai legatura cu ce se mai intampla prin lume. Acum sunt "out of work" ca sa zic asa, si toata lumea ma intreaba cum ma simt. Adevarul e ca ma simt excelent, momentan. Chiar nu stiu cum o sa ma simt mai incolo, dar acum ma simt chiar bine. Am timp sa ma gandesc la mine, sa imi pun gandurile in ordine, sa organizez lucrurile care conteaza pentru mine acum. Mai am exact doua lucruri de terminat pana plec si trebuie neaparat sa le rezolv.

Ieri m-am gandit la fostii mei colegi si mi-e dor de unii dintre ei. In ultima zi de lucru a trebuit sa completez nota de lichidare cu o suta de mii de semnaturi din toate departamentele. Ah si o faza tare de tot la administrativ. Eu sincer nu mai imi aduc aminte (cat de mult m-a interesat !), dar se pare ca in momentul angajarii am primit un capsator, un decapsator, doua chestii de plastic in care sa imi tin creioanele (doamneeeeee), si inca un lucru de care nu imi mai aduc aminte acum. Eh cand am ajuns la marele manager administrativ (hahahaha ce imi place mie denumirile astea, ea nu e secretare e asistant manager), a scos tipu nota mea de primire din 2006 din dosarul meu personal si face: Trebuie sa mi le aduci pe toate in ordinea asta si sa nu cumva sa furi de la alti colegi, daca nu le ai. M-am uitat asa la el, sincer am asteptat o secunda uitandu-ma la el crezand ca face misto de mine si incepe imediat sa rada. Cand am observat ca tipul vorbeste serios, ma gandeam cat de idiot poate sa fie marele "manager" asta, daca el crede ca dupa 2 ani de zile o sa ii fur eu lui kkt-ul lui de creion de pe birou. Ah ca sa nu mai spun, cand am venit inapoi cu calculatorul de birou, ca despre el uitasem, m-a acuzat ca am furat altul de la un coleg de al meu pentru ca nu corespunde cu seria calculatorului pe care l-am primit la inceput. I-am spus: Eu chiar nu tin evidenta persoanelor care imi folosesc calculatorul de birou, si in nici un caz nu ma uit pe spate la seria calculatorului de fiecare data cand il foloseste cineva. La care spune colegul lui (probabil ca era asistant manager :)) pe un ton ironic: Lasa ca stim noi ca l-ai dus acasa. In gandul meu, mai sa fie ce comici sunt astia doi no-liferi. Cred ca astia sunt genul care acasa isi aranjeaza sosetele si chilotii in sertare pe culori si marimi diferite si probabil ii numeroteaza pe zile. Vorba lu' maica-mea: Toti nebunii pe lumea asta, si toti pe capul meu :)

Si iata-ma cum stau eu liber acum pe o terasa din Sibiu, scriu la laptop si beau un capuccino. Mi-e dor de colega mea Alina O, cu glumele deocheate si cateodata fara sens ale noastre. Dar erau ale noastre si noi radeam de ele de fiecare data. Mi-e dor si de Simona si de Raluca, colegele mele de la biroul din spate, cu care radeam aproape in fiecare zi de orice lucru si de oricine :) Mi-e dor de Bogdan si de Costin, baietzii de la biroul de la intrare in departament, cu care vorbeam prostii despre femei, Steaua si restul. Imi mai e dor de multe persoane dar asta este viatza merge inainte si asa am facut si eu. O iau pe un alt fagas pe care eu cred ca o sa am mult mai mult noroc. Aici sunt 33 de grade si lumea e foarte relaxata, am si uitat cum e asta ... pe maine.