Plecare in necunoscut ... scris cu intarziere

Si iata-ma ca am ajuns in Barcelona. O calatorie destul de usoara si fara prea multe “turbulentze”. Ieri am stat aproape toata ziua si mi-am facut bagajul. De fapt bagajul mi-a fost facut de catre maica-mea si Mary care mi-au inghesuit tot felul de lucruri in bagaje pe care eu nu le-as fi bagat niciodata. Si uite asa cu tot inghesuitul asta in bagaje, am reusit sa am vreo 35-36 de kile, daca nu chiar mai mult. Nu prea steam ce draq sa fac pentru ca aveam tot felul de artizanate printr-un bagaj, asa ca m-am hotarat sa le pun pe toate in asa-numitul bagaj de mana. De fapt mi-am luat rucsacelul meu preferat in spate si l-am umplut cu tot felul de kkt-uri. Si asa am ajuns cu un total de doar 29 de kile la imbarcare si a trebuit sa platesc surprusul de 4 kilograme a cate 6 euro fiecare. Lejer fata de cele 11 kilograme sau chiar mai mult pe care le-as fi platit in schimb. Bineinteles in avion doar boschetari si capsunari, mai erau cate unii mai rasariti pe ici pe colo, dar majoritatea doar bronzati. In fine, cel mai mult m-am bucurat ca a venit taica-mio la aeroport fara sa imi spuna nimic. A plecat la 3 si a ajuns la 6:30 la Baneasa, deci a scos un timp foarte bun J. Mi-a placut foarte mult si m-a ajutat faptul ca l-am vazut acolo. M-a sustinut si ma sustine in continuare si lucrul asta poate doar sa ma bucure. Cand a venit momentul plecarii am crezut ca o sa ma apuce si pe mine plansul, dar m-am tinut destul de tare. Asta e si motivul pentru care probabil nu a fost chiar asa de grea despartirea de Mary, maica-mea si taica-mio. Eu m-am pregatit din timp pentru momentul asta si de aceea probabil ca tranzitia a fost mai usoara.

Ce am mai facut inainte sa plec in Barcelona ? Am iesit vineri in oras si am tras o betzie cum nu am mai tras de foarte mult timp. Am fost cu Mary si o prietena de a ei, cu un prieten de al meu care a venit in vizita din Germania si cu unul din prietenii mei cei mai buni, Dan. Am baut in felul urmator: 4 metri de tequila impartit la 3 baietzi, 3 pahare de Ballentines cu Red Bull (ma simt ca un manelist aici) si 2 beri. Am fost praf. Am ajuns pe la 6:30 acasa si doar eu stiu cum draq de am reusit sa nu expectorez (pentru cei mai avizati: adica sa nu vomit). Sambata m-am ocupat mai mult de cumparaturi si mi-am pierdut destul de mult timp cu asta si cu ce mai aveam de terminat pe acasa. Toata ziua de fapt am vrut sa reusesc sa ma intalnesc si eu cu prietenii mei cei mai buni pentru ultima oara dar pur si simplu nu am reusit. Si m-am trezit pe la 10 ca eram inca in oras si nu am putut sa organizez nici macar o intalnire de-a lungul zilei. Cand am ajuns acasa, am deschis usa, si cea de la dormitor si surpriza: imi organizasera ei mie o petrecere surpriza la mine chiar la mine acasa. Am fost foarte surprins si chiar m-am bucurat, desi (nu vreau sa par rautacios) puteau sa organizeze ceva mai frumos nu doar un Surprize si de aruncat niste confetti in aer. Chiar nu vreau sa par rau acum, m-am bucurat foarte mult pentru ca s-au gandit la mine si ii iubesc pentru asta. La plecare m-am pupat cu toata lumea si toti mi-au urat tot felul de chestii, chiar mi-au daruit un tricou pe care vroiam sa il port deja de la plecare si scria pe el: Me gusta los capsunos ! si pe spate erau trecuti toti prietenii mei. M-am gandit sa nu il port totusi de la inceput pentru ca s-ar putea sa ofensez pe cineva prin avion si nu vroiam asta avand in vedere compania in care ma aflam.

Acum stau si astept in aeroportul El Prat cu doua bagaje mari pline cu haine si alte kkt-uri si cu rucsacelul plin si el. M-am asezat la o masutza si astept sa treaca timpul sa ma intalnesc cu o prietena care ma va ajuta cu mai multe, inclusiv cu cazarea. In primul rand cat am stat pe aici mi-am dat seama ca net-ul wireless pe aici nu e gratis in mama lor asa ca acum trebuie sa scriu intr-un word prima oara. In al doilea rand, la iesirea din aeroport mi s-a parut ciudat ca am vazut o groaza de algerieni sau turcafletzi, draq stie ce o fi, care erau foarte galagiosi. Initial am crezut ca sunt suporteri de fotbal sau ceva, pentru ca la un moment dat auzisem numele unei echipe de fotbal din Turcia, dar se pare ca erau doar un grup de turisti. Ah perfect, acum ma uit pe geam si ploua, ce frumos. Va trebui sa imi iau ceva mai gros pe mine, chiar daca pe aici sunt 18 grade momentan.

In rest astept tot ce e mai bun din Barcelona si sper sa ajung si eu acolo unde cred eu ca imi este locul. Deja imi este dor de toata lumea si de abia astept sa ii revad pe toti. Ma doare mana doar cand ma gandesc ca nu mai pot da telefoane cum dadeam inainte cate un telefon la jumatate de ora. De asemenea, sper sa imi pot tine promisiunea sa scriu in fiecare zi despre experientza din Barcelona.

Hasta la vista baby.


PS: Urmeaza primele impresii despre Barcelona si ce am facut de cand am venit.